Stiati ca si icoanele plang?

Primul post care il scriu,este vorba despre o experienta traita la varsta de 15 ani pe cand visam sa devin calugarita.Neinteleasa fiind de parinti, avand restrictii singura mea salvara care imi parea plauzibila la varsta aceea era sa ma duc la manastire sa ma calugaresc.Credeam ca numai Dumnezeu ma putea intelege, fiind o fire mai ciudata,avand tot felul de vedenii , nimeni nu ma intelegea, iar unele vedenii fiind de`a dreptul groaznice,am ales calea bisericeasca, hotarand sa ma duc la manastire

Zis si facut.S`a organizat o excursie la noi in oras,dar probabil ca termenul de “excursie” nu este bine folosit.Ce se intampla practic, era ca intr`o anumita perioada a anului ,babele de la biserica faceau cate o excursie la manastire, unde am decis sa ma duc si eu.

M`am hotarat sa ma duc cu ele, la o manastire din jud Tulcea.Am plecat…drumul spre manastire a fost ok,dar cand am ajuns acolo, aveam o senzatie ca si cum as plutii, atunci cand am intrat pe poarta manastirii.In acea vreme manastirea era suflata cu aur si avea niste persane aduse din Liban.Ajunsa fiind la manastire, ne`a preluat o maicuta,deoarece era o manastire si de maici si de popi, distribuindu`ne prin chilii, pe varste, mereu avand grija sa fie 2 babe si 2 tinere.Organizatoarea, pe care o cheama Voichita,care avea o experienta in legatura cu vizitele la manastire,era prietena cu popa(asta am realizat mai tarziu).

Dna Voichita ne`a dus acolo deoarece se zice ca in acea manastire este Tatal,Fiul si Duhul Sfant,pentru ca nu era doar o manastire ci erau 3,fiecare la o distanta de cativa kilometrii una de alta.Dna Voichita s`a dus sa il salute pe “Domnul”(pe popa), sa anunte venire ca sa ne poata primi a doua zi.

Dupa vreo ora jumate, vine Voichita, intra in chilie, cu o sticla de apa intr`o mana, si in cealalta mana, cu oasele de la niste pesti, efectiv doar cu oasele, fara pic de carne ramasa de la peste.Dna Voichita a zis”Luati si mancati ca e de la Domnul, si beti apa “.Mai tarziu am aflat ca popa mancase pestele, noua aducandu`ne oasele, iar apa care ne`a dat`o sa o bem ,era apa in care se spalase “Domnul”.Bineinteles ca eu am comentat si am refuzat sa mananc resturile de la masa altuia,dar dintre babele cu care eram acolo, toate s`au pus sa bea apa aceea, si sa manance oasele acelea,doar pt ca aveau impresia ca au fost atinse de “Domnul”.

Dupa ce s`au ogoit spiritele, ne`am culcat.A doua zi trebuia sa mergem la “Domnul” sa primim binecuvantarea.Dimineata cand m`am trezit, m`am spalat si mi`am pus un batic pe cap, prinzandu`mi parul intr`o coada impletita, parul fiind foarte lung si foarte des,dupa care ne`am dus la “Domnul”.Dar “Domnul” statea intr`o camaruta destul de dotata pentru o manastire.La prima vedere era un batran destul de bine facut, cu un cap alb si o barba alba, unde am intrat pe rand fiecare.

Cand mi`a venit randul sa intru la el, imi era frica si aveam un sentiment ciudat, tineam ochii mai mult plecati si nu ma uitam la el.Mi`a zis sa ma pun in genunchi, el stand pe pat imbracat in sutana si patrahir.Mi`a pus patrahirul pe cap si m`a intrebat cum ma cheama.Din cate am observat, antipatia era reciproca.S`a uitat in ochii mei, s`a inrosit brusc, a bagat mana pe sub baticul meu,tragandu`ma de coada si mi`a zis :”Tu ce mai cauti ma aici?”,dupa care m`a scos afara ,fara sa ma intrebe nimic.Dupa experienta asta, toate zilele care au urmat au fost un calvar.Ma duceam la miruit,imi sarea randul,daca voiam sa ma impartasesc ma sarea la rand.Ce era mai important din toata chestia asta ,este ce am patit in ziua aia dupa ce m`a dat afara,cand seara pe la ora 11 , m`am dus in manastire unde erau aprinse doar lumanarile si candelele.Eram foarte debusolata,deoarece parintii nu ma intelegeau, nimeni nu ma intelege,si cautam intelegere la Dumnezeu, in casa Lui.

La ora 11 noapte , m`am dus sa plang in biserica, pt ca nu puteam sa ma descarc in chilie.Nu pot sa descriu  ce senzatie am avut in momentul cand am trecut pragul bisericii, cand m`a podidit brusc plansul.M`am dus inspre altar, m`am pus in genunchi la icoana Maicii Domnului.Am inceput sa plang si nu ma putea opri din plans.Nu aveam un motiv anume pt a plange, dar simteam ca trebuie sa ma descarc.

La un moment dat, ridicand ochii spre icoana, am zis ca am vedenii.In ochii Maicii Domnului era o stralucire ciudata.La inceput am zis ca bate vreo lumina.M`am ridicat, si am atins acea stralucire constatand ca era apa, dar doar dintr`un ochi.Ciudat, dar prima tendinta a fost sa duc degetul la gura.Cand am gustat apa aceea, am constat ca e sarata.Mi`am zis”fata tu ai innebunit de`a binelea,daca crezi ca plang icoanele”.Cand m`am uitat mai bine, din acelasi ochi curgeau suroaie de apa, fenomen care era inexplicabil, deoarece nu avea de unde sa curga apa, nefiind condens in biserica.Nu exista nicio explicatie logica.Am zis ca am vedenii si am iesit din biserica.

Dar alta chestie ciudata.M`am dus la manastire cu o verisoara de`a mea.Poate ca maicamea Domnului plangea pt ca eu ziua ghiceam in palma si ma ocupam cu ocultismul, iar cand vedeam ca toata lumea ma respinge fugeam la Dumnezeu.

A doua zi, s`a intamplat sa fie duminica, si normal ne`am dus la slujba de duminica.Eu m`am pus langa babele cu care am venit.Cand a iesti “Domnul” cu sfintele daruri, toata manastirea era in genunchi.A venit direct la mine si mi`a dat cu cadelnita in cap, in numele tatalui.Speriata fiind, l`am lasat , si i`am dat un cot unei babe,dupa care am intrebat`o daca a vazut ce a facut “domnul” si daca stie de ce a facut asta.La care baba zice foarte senina”dar ce draga mea, ca nu ti`a facut nimic”.Replica mea fiind”cum adica nu a facut nimic, ca mi`a dat cu cadelnita in cap”.Nimeni nu m`a crezut,dar la masa cand ne`am dus , aveam o vanataie in mijlocul fruntii, dar nimeni nu a vazut cand a venit popa sa imi dea cu cadelnita in cap.

La sfarsitul slujbei m`am pus la rand sa iau anafura si sa fiu miruita.Cand mi`a ajuns randul m`a sarit,dar m`am pus din nou la coada.Iar mi`a venit randul si iar m`am pus la coada.M`am pus de atatea ori la coada, pana cand am ramas doar 3 in biserica.Pe cele doua din fata mea le`a miruit si le`a dat anafura, dar cand mi`a venit randul, a intors spatele si  a plecat, lasandu`ma singura in biserica.Am iesit, am plecat si m`am resemnat.

Intre timp m`am imprietenit cu doi calugari,care pe furis ma miruiau si imi dadeau anafura, si tot ei m`au impartasit.Pot sa zic doar ca de cate ori ma intalneam pe strazi cu “domnul”, ori ma evita ori facea cale intoarsa.La vreo 2-3 zile a trebuit sa ma duc la alta manastire din cele 3 unde se zicea ca e Tatal, la aceasta la care am fost zicandu`se ca e Fiul.(defapt se zicea ca “Domnul” si “Tatal” erau frati, diferenta intre ei fiind de 7 ani,dar ziceai ca sunt gemeni).Seara m`am culcatsi am avut un vis, unul foarte ciudat.Se facea ca pictam o icoana pe sticla, si urma sa o duc la manastirea unde trebuia sa merg a doua zi.Am luat icoana in mana, mergand pe o carare, si am ajuns la un lac.Acolo era o barca in care m`am suit, am trecut pe partea cealalta, unde am fost intampinata de o liniste sinistra de`a dreptul, unde am vazut o chilie.Indreptandu`ma spre chilie a aparatu un batran cu o fata blanda care a primit icoana si m`a invitat in chilia lui.M`am asezat in chilie, si la un moment dat, fiind usa deschisa,cum  era un soare furmos afara, a venit un porumbel s`a rotit de 3 ori deasupra capului meu si mi s`a pus pe umar.Dupa care m`am trezit, si am inceput sa le povestesc la babe, dar nimeni nu ma asculta.Mergand pe drum spre biserica, tot drumul mi se parea foarte cunoscut, dar nu am luat in seama si am mers mai departe spre manastire , unde “tatal” dormea, si a trebuit sa asteptam sa isi faca siesta.Uitandu`ma in stanga mea am vazut un lac cu o barca, exact ca in vis.Atunci am realizat de ce mi se parea tot drumul cunoscut.Cand m`am uitat mai atent la chilie era chilia din visul meu.

Dupa ce s`a trezit popa, ne`a chemat la el.Eu avand frica de Dumnezeu nu am putut sa ma pun in fata.Eram mica si slaba si m`am asezat in spatele unei babe.Din cand in cand ma uita spre el si ma speriam.La un momenta dat l`am auzit ca striga numele meu si nu m`am deranjat sa raspund.In acel grup mai era o femeie cu nume ca al meu care s`a ridicat la auzul numelui , dar i`a spus sa stea jos si sa ma ridic eu.Pana sa ma dezmeticesc, a intrat un porumbel pe usa chilie, s`a invartit de 3 ori,dar nu sa pus pe umarul meu ci pe umarul calugarului.M`am dus la el, m`am pus in genunchi, si a inceput sa vb in pilde.Pe vremea aceea pacat ca nu mi`am dat seama,dar el mi`a descris Revolutia.Cand mi`a povestit s`a intamplat in vara, iar revolutia s`a petrecut in decembrie.Dupa ce ne`a povestit de revolutie,s`a ridicat si ne`a zis sa iesim la sosea ca o sa vina un tractor sa ne ia ca sa ne duca la Cocosul.In final ne`am ridicat si am plecat pe o carare.Am mers juma` de ora pana la sosea.Soseau era dreapta si pustie si se vedea in departari.Nu am facut cinci-zece pasi si in spatele nostru a aparut un tractor.A oprit, ne`a intrebat unde mergem si ne`a luat cu ei.

Ajungand din nou la Cocosul, am mai ramas 2 zile, timp in care m`am imbracat in calugarita visand sa raman acolo, dar stiam ca nu sunt bine primita.In ziua plecarii a venit taxiul sa ne ia, si fiind mai multe femei, pe mine m`a tinut una in fata, in bratele ei.Taximetristul avea la oglinda o iconita cu Maica Domnului.Cand m`am uitat la iconita, am vazut ca e uda, am dat cu degetul, si am sters toata iconita, din nou mi s`a adeverit ca plange icoana.De data asta au vazut si babele si mi`au zis ca nu trebuia sa sterg ca plange icoana, dar cand le`am povestit la inceput nu m`au crezut.

TO BE CONTINUE…

PS:Fiind prima oara cand scriu, nu am avut destula inspiratie, dar ce va urma va fi mai tentant.Imi cer scuze pentru eventualele greseli de exprimare sau de scriere, dar nu sunt poeta sau scriitoare.